cuminte

Romanian

Etymology

From cu (“with”) +‎ minte (“mind”).

Pronunciation

IPA^(key): /kuˈmin.te/

Adjective

cuminte m, f, n (plural cuminți)

obedient, good, quiet, calm
wise, prudent, provident, sensible, reasonable

Declension

declension of cuminte

		singular			plural
		masculine	neuter	feminine	masculine	neuter	feminine
nominative/ accusative	indefinite	cuminte		cuminte	cuminți	cuminți
nominative/ accusative	definite	cumintele		cumintea	cuminții	cumințile
genitive/ dative	indefinite	cuminte		cuminți	cuminți	cuminți
genitive/ dative	definite	cumintelui		cuminții	cuminților	cuminților

Synonyms

bun, liniștit, prudent, serios, înțelept, ascultător

Derived terms

cuminți

Adverb

cuminte

obediently

This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.