înțelept
Romanian
Etymology
From Late Latin intellēctus, from Latin intellegō. Was originally also the past participle of înțelege, replaced by înțeles through analogy with other -e ending third-conjugation verbs (i.e. merge > mers, drege > dres, scrie > scris). Doublet of intelect.
Pronunciation
- IPA(key): /ɨn.t͡seˈlept/
Adjective
înțelept m, n (feminine singular înțeleaptă, masculine plural înțelepți, feminine and neuter plural înțelepte)
Declension
declension of înțelept
| singular | plural | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | ||
| nominative/ accusative |
indefinite | înțelept | înțeleaptă | înțelepți | înțelepte | ||
| definite | înțeleptul | înțeleapta | înțelepții | înțeleptele | |||
| genitive/ dative |
indefinite | înțelept | înțelepte | înțelepți | înțelepte | ||
| definite | înțeleptului | înțeleptei | înțelepților | înțeleptelor | |||
Noun
înțelept m (plural înțelepți, feminine equivalent înțeleaptă)
Declension
declension of înțelept
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
| nominative/accusative | (un) înțelept | înțeleptul | (niște) înțelepți | înțelepții |
| genitive/dative | (unui) înțelept | înțeleptului | (unor) înțelepți | înțelepților |
| vocative | înțeleptule | înțelepților | ||
Synonyms
Related terms
This article is issued from
Wiktionary.
The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike.
Additional terms may apply for the media files.