străin
See also: strain
Romanian
Etymology
From Latin extrāneus, through a Vulgar Latin intermediate form.
Pronunciation
- IPA(key): /strəˈin/
Adjective
străin m, n (feminine singular străină, masculine plural străini, feminine and neuter plural străine)
Declension
declension of străin
| singular | plural | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | ||
| nominative/ accusative |
indefinite | străin | străină | străini | străine | ||
| definite | străinul | străina | străinii | străinele | |||
| genitive/ dative |
indefinite | străin | străine | străini | străine | ||
| definite | străinului | străinei | străinilor | străinelor | |||
Noun
străin m (plural străini)
Declension
declension of străin
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
| nominative/accusative | (un) străin | străinul | (niște) străini | străinii |
| genitive/dative | (unui) străin | străinului | (unor) străini | străinilor |
| vocative | străinule | străinilor | ||
Synonyms
- venetic
Derived terms
This article is issued from
Wiktionary.
The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike.
Additional terms may apply for the media files.