satisfăcător
Romanian
Etymology
Pronunciation
- IPA(key): /ˌsa.tisˌfə.kəˈtor/
Adjective
satisfăcător m, n (feminine singular satisfăcătoare, masculine plural satisfăcători, feminine and neuter plural satisfăcătoare)
Declension
declension of satisfăcător
| singular | plural | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | ||
| nominative/ accusative |
indefinite | satisfăcător | satisfăcătoare | satisfăcători | satisfăcătoare | ||
| definite | satisfăcătorul | satisfăcătoarea | satisfăcătorii | satisfăcătoarele | |||
| genitive/ dative |
indefinite | satisfăcător | satisfăcătoare | satisfăcători | satisfăcătoare | ||
| definite | satisfăcătorului | satisfăcătoarei | satisfăcătorilor | satisfăcătoarelor | |||
Adverb
satisfăcător
Synonyms
- îndestulător
Related terms
This article is issued from
Wiktionary.
The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike.
Additional terms may apply for the media files.