obstinație
Romanian
Etymology
Borrowed from Latin obstinātiō and French obstination.
Noun
obstinație f (plural obstinații)
- obstinacy (state or act of stubbornness)
Declension
declension of obstinație
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
| nominative/accusative | (o) obstinație | obstinația | (niște) obstinații | obstinațiile |
| genitive/dative | (unei) obstinații | obstinației | (unor) obstinații | obstinațiilor |
| vocative | obstinație, obstinațio | obstinațiilor | ||
This article is issued from
Wiktionary.
The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike.
Additional terms may apply for the media files.