despica
Romanian
Etymology
From Latin dēspicāre, present active infinitive of despicō (“to cleave or cut the bowels (of an animal), empty a sacrificial animal”). Compare Aromanian disic, dischic.
Verb
a despica (third-person singular present despică, past participle despicat) 1st conj.
Conjugation
conjugation of despica (first conjugation, no infix)
| infinitive | a despica | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | despicând | ||||||
| past participle | despicat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | despic | despici | despică | despicăm | despicați | despică | |
| imperfect | despicam | despicai | despica | despicam | despicați | despicau | |
| simple perfect | despicai | despicași | despică | despicarăm | despicarăți | despicară | |
| pluperfect | despicasem | despicaseși | despicase | despicaserăm | despicaserăți | despicaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să despic | să despici | să despice | să despicăm | să despicați | să despice | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | despică | despicați | |||||
| negative | nu despica | nu despicați | |||||
Synonyms
Derived terms
This article is issued from
Wiktionary.
The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike.
Additional terms may apply for the media files.