arător

See also: arator and arãtor

Romanian

Etymology

From Latin arātor, with adjectival senses derived from arātōrius.

Pronunciation

IPA^(key): /a.rəˈtor/

Adjective

arător m, n (feminine singular arătoare, masculine plural arători, feminine and neuter plural arătoare)

(rare, of land) arable

Declension

declension of arător

		singular			plural
		masculine	neuter	feminine	masculine	neuter	feminine
nominative/ accusative	indefinite	arător		arătoare	arători	arătoare
nominative/ accusative	definite	arătorul		arătoarea	arătorii	arătoarele
genitive/ dative	indefinite	arător		arătoare	arători	arătoare
genitive/ dative	definite	arătorului		arătoarei	arătorilor	arătoarelor

Synonyms

arabil

Noun

arător m (plural arători)

(rare) ploughman

Declension

declension of arător

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) arător	arătorul	(niște) arători	arătorii
genitive/dative	(unui) arător	arătorului	(unor) arători	arătorilor
vocative	arătorule		arătorilor

Synonyms

plugar

Related terms

This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.